eram in criza de. si atunci ce faci?
te uiti la un film ce suna promitator, citesti o carte care habar naveai ca exista dar are o coperta interesanta, mai scotocesti arhive ale mai-marilor de dinainte si ceva ceva, tot iese. saptamana asta am cautat inspiratie si am umplut foi cu idei. de-acum, incep sa le maresc.
pentru fanii artistului austriac, de vazut filmul biografic Klimt (2006). nu zic decat ca una din scenele cele mai superbe e atunci cand ninge cu foite de aur in atelierul artistului, omagiu adus decoratiunilor sale sclipitoare :)
de vazut si Elliot Erwitt – Personal Best Si de rascolit cu migala Magnum Photos, cand ai timp.
Prima data i-am vazut fotografiile lui Erwitt intr-un calendar de la Agfa, la atelier. Era doar un exemplu, tema noastra era chiar “calendar”. Nu stiam pe atunci ale cui sunt, credeam ca e un colectiv de fotografi, fiindca erau si foarte diferite intre ele (la asa cariera, acum nu ma mai mir). Oricum, intiparita mi-a ramas o fotografie care si-a facut-o umbrei sale, in iarba. (azi te impiedici de subiectul asta, la total alta calitate totusi) Era reprodusa mic, fix pe coperta. De la distanta nici nu mi-am dat seama ca ar fi fotografie, am crezut ca e un joc de linii. Nici nu m-am apropiat sa o mai vad, o data mi-a ajuns, si m-am pus sa ma joc si eu cu liniile. Dintr-o schita micuta cu pixul am ajuns la prima gravura de care sunt mandra :) de scanat si updatat mai tarziu.
hmmmm, carti. pai, asa:
Ian McEwan – Gradina de ciment (sadica de-a dreptu. un exercitiu de cumarfifostdaca la extrem)
Patrick Suskind – Parfumul (prea multe polemici in jurul cartii asteia. din primele cateva capitole, suna promitator. macar ca o cura de dezintoxicare de literaturafoartecontemporana. asa carte linistititoare si limbaj mangaietor ochilor n-am mai prins de ultima data de cand am citit bocaccio)
pe lista de asteptare:
Norman Mailer – Cei goi si cei morti
Ian McEwan – Copilul furat
Zaharia Stanciu – Vantul si ploaia.
Ca vorbeam zilele astea de lomo… click here
old shots, revisited, rebalanced. i wish too, i could say all this is cross processed, holga captured. can’t either
buuuuuut… filmele ce stau la mila prafului din lipsa de fonduri (no, havent been lazy, just broke), i will give them a bath myself. yes!
I am off in the summer! Don’t expect many signs of life from me..
(=
Vroiam să scriu un post lung, despre cum mă obsedează miopia şi cât de mult îmi place Eliade de când am descoperit că a scris şi despre asta. Şi nu numai despre eterna evadare într-un alt spaţiu temporal, de mi-a ieşit pe urechi. De fapt, cu ceva mai multă indulgenţă, totul se reduce la evadare, dar asta e altă mâncare de peşti.
Dar am zis, ce mai, ce rost are să transcriu citate? Când de fapt tot ce vroiam sa zic e că
Am găsit, printre legături, manualul mult căutat. De citit neapărat.
Cu o cafea tare, neagra-neagra. Mai in noaptea, recomand la rândul meu Eliade. Mult şi bine. Precis,”Lumina ce se stinge” şi “Romanul adolescentului miop”. Mulţumesc creionarului că mi-a dat un titlu de căutat, între rafturi şi salutări rapide pe net.
De ascultat, Emiliana Torrini. Albumele “Fisherman’s Woman” şi mai ales “Love in the time of science”. Oh, şi Múm cât curpinde. M-am îndrăgostit de ei.
A rămas de văzutul… păi, de văzut cum cel mai străpungător soare e după ploaie. De vară, sub cireş, in aşteptarea a câtorva zile de jazz gratis. Pentru că aşa trebuie să fie.
“În jurul lui, aureolă meridiană. Cald şi miresme putrede, papuriş bântuit de libelule. Simţi iaraşi, acum, golul cu greutate de stană, munte-fără-fiinţa, la inima, între coaste, înauntru. Stop. Să respire; înecăciune. Să înghită aerul din gură; apa buzna pe nări; urechile se astupa trosnind. Gura clăbuc. Întinde mâinile; cărbuni şi plumb, cad late. Picioarele se destind, cârcei metalici. Glumă? Ochii văd; păpurişul de-a dreapta, barca în apropiere [...]“
One year flew by.
Adica, dezinteres, l-am lasat sa curga.
Ca un plan complicat si aparent perfect, unde o mica eroare, undeva, l-a tras in jos. Reactie in lant. Nu stiu
Eu mai am o saptamana (chiar) practica in care eroare aia, pofta zisa, mai are timp sa apara.
I guess it’s back to the drawing board.
meet Renata. fosta colega de banca, de caiete, de ore de romana si de rafturi cu Dostoevski.
ea canta la vioara
daca intrebati de ocazie…
ocazie ce o sa se repete si-ntr-un Blaga, mai in vara :)
Pentru ca orice lucru are locul lui si numai unul e locul oricarui lucru.
pentru ca inca ma dor buricile degetelor, de corzi. pentru ca ploile de dupa-amiaza de vara nu-s deloc la fel, si de fapt nici nu mai prea sunt deloc. pentru diminetiile cetoase, in care ochii mi se inchideau in pasi si-n incarcatura grea din spate. pentru toate cafelele atat de tari sorbite pe jumatate dintr-o privire, si palma ce se taraia spre capatul celalat, ca reflex spontan. pentru canapele cu atatea gauri de tigara, si ferestre in care apune soarele. si pentru ca atunci cand apune, lasi jos jaluzelele si pereti se umplu de licurici.
pentru stari, pentru imbratisari, pentru nu vreau sa ma duc acasa, pentru o sa vin inapoi.
si pentru ca ma obsedeaza melodia asta
