la’ndemână

pentru ca inca ma dor buricile degetelor, de corzi. pentru ca ploile de dupa-amiaza de vara nu-s deloc la fel, si de fapt nici nu mai prea sunt deloc. pentru diminetiile cetoase, in care ochii mi se inchideau in pasi si-n incarcatura grea din spate. pentru toate cafelele atat de tari sorbite pe jumatate dintr-o privire, si palma ce se taraia spre capatul celalat, ca reflex spontan. pentru canapele cu atatea gauri de tigara, si ferestre in care apune soarele. si pentru ca atunci cand apune, lasi jos jaluzelele si pereti se umplu de licurici.

pentru stari, pentru imbratisari, pentru nu vreau sa ma duc acasa, pentru o sa vin inapoi.

si pentru ca ma obsedeaza melodia asta