la’ndemână

Dar am zis, ce mai, ce rost are să transcriu citate? Când de fapt tot ce vroiam sa zic e că
Am găsit, printre legături, manualul mult căutat. De citit neapărat.
Cu o cafea tare, neagra-neagra. Mai in noaptea, recomand la rândul meu Eliade. Mult şi bine. Precis,”Lumina ce se stinge” şi “Romanul adolescentului miop”. Mulţumesc creionarului că mi-a dat un titlu de căutat, între rafturi şi salutări rapide pe net.

De ascultat, Emiliana Torrini. Albumele “Fisherman’s Woman” şi mai ales “Love in the time of science”. Oh, şi Múm cât curpinde. M-am îndrăgostit de ei.

A rămas de văzutul… păi, de văzut cum cel mai străpungător soare e după ploaie. De vară, sub cireş, in aşteptarea a câtorva zile de jazz gratis. Pentru că aşa trebuie să fie.

“În jurul lui, aureolă meridiană. Cald şi miresme putrede, papuriş bântuit de libelule. Simţi iaraşi, acum, golul cu greutate de stană, munte-fără-fiinţa, la inima, între coaste, înauntru. Stop. Să respire; înecăciune. Să înghită aerul din gură; apa buzna pe nări; urechile se astupa trosnind. Gura clăbuc. Întinde mâinile; cărbuni şi plumb, cad late. Picioarele se destind, cârcei metalici. Glumă? Ochii văd; păpurişul de-a dreapta, barca în apropiere [...]“