la’ndemână

ploua cu galeata, era tarziu si ne era frig si eram atat, atat de fericite. de la oboseala, de la terpinoil si de la gandul ca in sfarsit o sa stam si noi o sa fim spectatorii.
pentru ca mergeam la teatru, dupa ceva vreme. si V. ma tragea de maneca , si mai ales pentru ca eu vad in ceata, iar seara e a minunat asa. atunci am simtit nevoia sa ma asigur ca momentul va ramane undeva, in caz ca ma lasa memoria vizuala.